Cum se refoloseau materialele reciclabile din hartie si carton în antichitate? Vom începe prin a spune că reciclarea nu este un concept modern, așa cum ar putea să pară pentru cei mai mulți dintre noi. Există dovezi arheologice care ne arată că în Grecia Antică depozitarea gunoiului era reglementată prin lege încă din anul 500 înaintea erei noastre. Mai târziu, în Japonia apare prima fabrică de hârtie care folosea ca materia primă hârtie și carton deja folosite. Se întâmpla în secolul XI era noastră! Dacă o luăm la pas, pe scara istoriei, următoarea oprire va fi în 1690, în Philadelphia, Statele Unite ale Americii, unde îl vom întâlni pe William Rittenhouse, un emigrant cu origini germane, ce a adus în lumea nouă cunoștințele necesare fabricării hârtiei, dobândite în Olanda. Dar ceea ce îl diferențiază de alți producători este faptul că toată fibra necesară fabricării acesteia a fost obținută din resturi de cârpe din bumbac. Astăzi Rittenhouse este considerat părintele reciclării în America!
 

Trebuie să recunoaștem însă că lucrurile erau un pic mai simple atunci. Acestea s-au complicat odată cu revoluția industrială, care a modificat profund obiceiurile de consum. Apariția mijloacelor de producție performante a determinat folosirea unor cantități mari de materii prime ce nu puteau fi obținute la momentul respectiv din reciclare. Au urmat ani de avânt industrial în care omenirea s-a concentrat mai mult pe mărirea producție și prea puțin pe eficientizarea resurselor.
Cu toate acestea, sunt consemnate scurte momente de regândire generate de războaie sau crize economice. Astfel, în timpul Primului Război Mondial avem debutul primei campanii de conștientizare la nivel global asupra importanței reciclării, ce a apărut în lumea anglo-saxonă și s-a extins în toată Europa. Apoi, nevoia i-a împins pe contemporanii Marii Crize Economice din anii 1929 – 1933 să exerseze colectarea selectivă, vânzarea resturilor de sticlă, metal, hârtie și alte resurse reutilizabile asigurând-și astfel supraviețuirea. Este deja de la sine înțeles că nici cel de-al II-lea Război Mondial nu a făcut excepție. Acesta a provocat o criză a materiilor prime atât de profundă, încât toate guvernele, fără excepție, și-au îndemnat cetățenii să recicleze. Deja vorbim de o diversificare a reciclării, astfel că, pe lângă cele tradiționale, precum materiale reciclabile din hartie si carton sau fierul vechi, pe listele guvernelor au intrat și nilonul sau bateriile. Războiul era costisitor și trebuia susținut prin orice mijloace! Din fericire războiul s-a terminat, dar din păcate omenirea a uitat prea repede, lecțiile trecutului.
Ocupată cu reconstrucția Europei, apoi cu industrializarea capabilă să ofere prosperitate, omenirea în ansamblul ei și-a continuat cursa spre progres. Până la începutul deceniul VII al secolului trecut nimeni și nimic nu s-a interpus acesteia, dar excesele de consum deveneau evidente. Astfel au apărut mișcările ecologiste ce au adus în discuție din nou importanța reciclării.
 

În anul 1968 s-a născut semnul grafic – triunghiul reciclării – ce este de actualitate și astăzi și tot în acea perioadă s-a decretat „Ziua Pământului” care se sărbătorește începând din 1970, în fiecare an pe 22 aprilie, scopul declarat fiind conștientizarea protejării mediului înconjurător. Mesajul a ajuns cumva unde trebuia și după numai trei ani putem consemna deschiderea în Statele Unite ale Americii a primului centru de reciclare a plasticului. A fost momentul în care era reciclării a căpătat fond. De atunci, în toate colțurile lumii, utilizând diverse forme și mijloace, guvernele și organizațiile ecologiste au subliniat în permanență importanța reciclării.
Este deja un fapt cunoscut de toată lumea că reciclarea are două beneficii majore: protejarea resurselor naturale și micșorarea amprentei de carbon. Astfel, atunci când discutăm despre materiale reciclabile din hartie si carton trebuie să știm că reciclarea lor duce la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu aproape 50%. Procesul de prelucrare a pastei de celuloză eliberează în atmosferă cantități uriașe de astfel de gaze, estimate la aproximativ 14 tone de gaze la tona de hârtie, în timp ce consumul de energie electrică este și el imens. Reciclarea hârtiei și cartonului are un triplu beneficiu: reduce necesarul de energie folosită pentru producție, reduce cantitatea de gaze cu efect de seră eliberată în atmosferă și conservă fondul forestier.
 

Astăzi, integrarea noilor tehnologii în industria reciclării atinge performanțe greu de imaginat în trecut. Cu sprijinul inteligenței artificiale ambalajele sunt sortate pe linii speciale, încercându-se astfel recuperarea componentelor în procente din ce în ce mai mari.
În paralel sunt integrate proiecte de urmărire a materialelor care intră în spațiile de producție sau în clădirile de birouri, monitorizarea lor generând un control exact al deșeurilor.
Domenii ale științelor exacte, ca de exemplu chimia, au colective întregi de cercetători ce lucrează la găsire de noi soluții pentru reutilizarea materialelor din plastic sau a materialelor reciclabile din hartie si carton.
Cercetătorii japonezi au descoperit o bacterie ce se hrănește cu plastic și aceasta descoperire ar putea fi folosită pentru reducerea poluării.
În acest moment, industria reciclării, pe lângă contribuția activă la efortul reducerii amprentei de carbon și a eficientizării folosirii resurselor naturale, a devenit și un important angajator. Sunt create milioane de locuri de munca la nivel global, acoperind toată gama de calificări. Efortul acesteia are ca rezultat imediat reducerea substanțială a cantităților de deșeuri care ajung la depozitele ecologice, micșorând astfel efortul neutralizării lor.